În realitate, un om întreg și o societate sănătoasă au nevoie în același timp de beneficiile subzistenței și de cele ale reflexiei, de șosete și vise, de pâinea zilnică și de utopii. În Est, ne lipsesc, deocamdată, și unele, și altele. Și nu putem acceptă că lotul generației actuale e acela al lui "vivere", filosofia urmând să fie finanțată mai târziu...În ce mă privește, am în minte un portret ideal al sponsorului "cultural" și, de altfel, cred că l-am și întâlnit de cîteva ori: e cineva care, după ce a investit cu folos în mari proiecte de educație universitară, în cercetări despre artă guvernării, legislație, liberalism, ecologie și minorități, în programe de revitalizare economică și instituțională, simte nevoia să iasă din circumstanțial, din rezonabilul de prima instanța, pentru a investi într-un joc cu mărgele de sticlă. A finanța instalarea lui Newton sub măr sau navigația utopică a lui Columb s-a dovedit rentabil. Oamenii nu devin mai săraci dacă, din când în când, consimt să dea de mâncare Serafimilor... (Andrei Pleșu, 14 iunie 2000)
Publicat de: Humanitas