Ben Pastor reușește cu acuratețe să pună pe hârtie stările de spirit ale comandanților și grimasele lunetiștilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, trăite dintr-un alt punct de vedere, extrem de solitar. August 1942 – martie 1943. Martin von Bora, ofițer al Abwehrului, spirit aristocratic de artist închis în uniforma Wehrmachtului, om corect, dominat de simțul onoarei, forțat de un jurământ de credință, se află pe frontul de la Stalingrad. Primește ordin de la comandantul suprem, generalul Paulus, să investigheze, în calitate de agent de contrainformații, dispariția în stepă (accident, omor?) a soților români Nicolae Tincu și Bianca Costin. Evenimentele par să decurgă ciudat din toate punctele de vedere, mai ales într-un astfel de moment pentru Germania, iar suspiciunile se adună curând, când Bora descoperă că cei doi români nu sunt numai niște cetățeni banali, ci oameni de știință ce au colaborat cu Enrico Fermi și Ettore Majorana. În haosul infernal al asediului Stalingradului, ancheta se prelungește luni de zile. Bora găsește ajutor, și poate apropiere umană, din partea unui maior italian, Amerigo Galvani. Războiul, interesele private, spionajul aliaților și dușmanilor par să se confunde, înecate într-un teatru al ferocității care îi apare lui Martin mai catastrofal și mai revelator pe zi ce trece. Stilul literar al lui Pastor este sofisticat și complex, probabil rezultatul pasiunii sale pentru autori precum Herman Melville, Yukio Mishima, Joseph Roth, Toni Morrison, Nikos Kazantzakis și Georges Simenon, pe lângă influența lui Raymond Chandler și Hans Hellmut Kirst. Temele recurente în opera ei sunt dragostea pentru antichitatea clasică și explorarea dureroasă a condiției umane în timp de război. Opera ei se caracterizează printr-o puternică influență postmodernistă, unde regulile clasice ale misterului se amestecă cu cele ale romanului istoric și psihologic. Sinagoga țiganilor a fost publicată în limba engleză, în 2021, fiind ulterior tradusă în limba italiană de Luigi Sanvito. Ben Pastor (născută la 4 martie 1950, Roma), scriitoare recompensată cu Premiul Internațional Special pentru Literatură „Flaiano” 2018, este pseudonimul literar al Mariei Verbena Volpi. După ce a studiat arheologia la Universitatea La Sapienza din Roma, s-a mutat în Statele Unite, unde a predat la diferite universități din Ohio, Illinois și Vermont. Este cunoscută pentru romane istorice în care abordează subiecte legate de evenimente petrecute în Roma antică și Germania celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1999 a publicat Lumen, primul roman polițist din seria care îl are ca personaj principal pe Martin Bora, un ofițer-investigator german. Alte romane polițiste: Il Signore delle cento ossa (2011), Il cielo di stagno (2013), Luna bugiarda (2013), La strada per Itaca (2014), Kaputt Mundi (2015), I piccoli fuochi,/i> (2016), Il morto in piazza (2017), La notte delle stelle cadenti (2018), La canzone del cavaliere (2019), La Venere di Salò (2022). Traducere din limba italiană de Gabriela E. Dima. ISBN ebook 978-606-9623-98-5
Publicat de: Lebăda Neagră