Un roman ca un poem-fluviu, scris pe trei planuri și două voci, unde dorința de a te abandona total celuilalt pierde în fața nevoii de a rămâne în control, fie și doar (cu) o mică parte. Un roman despre dorința de a înțelege că o relație sentimentală poate fi văzută ca o aventură continuă și ca o zi nesfârșită dacă este privită din ambele perspective, plus o a treia: un vis. Prin "Ştii, Lavinia, caracatiţele...", Leonida Neamțu se apropie cumva de realismul magic, prin elementul oniric și printr-un fel de zoomorfi zare, pentru că nici aici lupul nu va fi departe de om.
Publicat de: Editura Publisol