În teatrul lui Caragiale aparențele ascund esența tragică a condiției umane. Dramaturgul creează adevărate tipuri umane, care pot să concureze cu cele existente în literatura universală. Scriitorul însuși mărturisea: „Teatrul este o artă constructivă, al cărei material sunt conflictele ieșite între oameni din cauza caracterelor; bucuria râde în ochii vii, durerea plânge în lacrimi adevărate.”

„Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale...”

I. L. Caragiale

„Odată cu teatrul lui Caragiale, povestirile lui Creangă şi poeziile lui Eminescu, literatura română a intrat pentru prima dată în circuitul larg al valorilor culturii universale.”

Romul Munteanu

Publicat de: Editura Paideia